SFATURI PENTRU VIITORII INVESTITORI

Inainte de a face primul pas este foarte util sa va ginditi si la urmatoarele:

• Stabiliti-va un buget realist, bazat pe date financiare certe
• Alegeti zona unde doriti sa construiti

- tineti cont de : vecini, apropierea de servici, scoala, posibilitati aprovizionare, acces rapid la mijloace de transport, unitati sanitare, politie, etc

- apoi cautati un teren convenabil: conditii favorabile sau defavorabile, de exemplu: drum de acces (inclusiv accesul masinilor de transport sau a utilajelor de constructii), canalizare, adancimea panzei de apa freatica si calitatea apei, stabilitatea solului, existenta unor forme naturale care (nu) va ajuta – de exemplu: paduri, ape, diverse forme de relief, zone mlastinoase, etc

- interesati-va la institutiile si regiile active in zona despre planurile si amplasarea conductelor subterane - apa, canalizare, cabluri alimentari energie, telefonie, gaze, cablu date (tv, internet..), eventuale sistematizari si extinderi, etc., poluare (apa, aer, zgomot), aproprierea de unitati industriale, mari artere de circulatie, aeroporturi, gari, centrale termice, gropi de gunoi, servicii si facilitati oferite de primarie (apa, gaze, canalizare, energie electrica (220/380v), telefon, cablu tv, internet, drumuri acces, vidanjare, ridicarea gunoiului).

• Ginditi-va bine la ce doriti sa construiti (constructie cu parter, etaje, corpuri, garaj, mansarda, etc)
  • Cum va propuneti sa folositi spatiul.
  • Cat timp veti locui acolo (locuinta curenta, casa de vacanta, etc) si care va fi componenta familiei dvs. in acest timp
  • Stabiliti gradul de implicare in acest proiect
  • Stabiliti timpul pe care il puteti aloca acestui proiect, tinand cont de necesitatea si de ordinea corecta a lucrarilor:
    • consultanta de specialitate pentru cumpararea terenului
    • proiect de arhitectura
    • avize si autorizatii necesare executiei
    • contractarea unui executant sau realizarea investitiei in regie proprie

In vederea realizarii proiectului dorit trebuie sa tineti cont de mai multe aspecte, pe care trebuie sa le stabiliti impreuna cu arhitectul dvs.

• pozitionarea optima a casei pe teren (orientarea ei preferabil catre sud si in functie de vecinatati)
• stabilirea formei si a volumului casei, integrarea in arhitectura zonei.
• abordarea unitara a problemelor de iluminare, incalzire si ventilatie
• definirea si dimensionarea spatiilor, a spatiilor de acces, a intrarilor, fixarea zonelor de activitate si cele de repaos;
• prevederea unui spatiu acoperit la intrarea in casa;
• proiectarea inaltimii camerelor la min. 2,50 m si corelarea cu suprafata lor;
• stabilirea sensului de deschidere al usilor si ferestrelor (de obicei spre interior);
• dimensionarea raportului treapta-contratreapta la scari (optim 16-19 cm / 27-30cm) ;
• stablirea inaltimii  ferestrelor de la pardoseala si corelarea cu inaltimea caloriferelor folosite (uzual 90 cm);
• proiectarea unui loc de depozitare la fiecare nivel;
• inainte de turnarea sapei se vor alege finisajele pentru pardoseli;
• amplasarea optima a bucatariei in planul casei, astfel incat  racordarea hotei  la exterior sa nu deranjeze prin mirosuri spatiile de deasupra.
• deschiderea hotei de la exterior va fi prevazuta cu sita si  protejata la intrarea apei dinspre exterior
• pozitionarea panoului electric intr-o zona usor accesibila dar protejata
• pozitionarea intrerupatoarelor electrice
• pozitionarea si alegerea numarului de prize din fiecare spatiu (ideal  – minim cate o priza pe  fiecare perete)
• alegerea  locului  masinii de spalat, (priza  electrica speciala, pozitionata la o inaltime adecvata; racorduri pentru apa si canalizare);
• corelarea amplasarii in bucatarie a prizelor cu inaltimea mobilierului
• corelarea pozitionarii finisajelor cu pozitionarea traseelor electrice, a obiectelor sanitare si termice (de exemplu, asezarea faiantei si gresiei in baie);
• corelarea dimensiunilor instalatiilor sanitare si termice cu spatiile alocate
• intersectarea traseelor instalatiilor sanitare cu elementele de structura (grinzi, stalpi, centuri, etc)
• termoizolarea supafetelor de contact cu exteriorul, corespunzatoare nevoilor cladirii
• prevederea aerisirii instalatiilor sanitare prin tevi deschise dar etansate prin acoperis
• prevederea aerisirii podului casei prin folosirea unor deschideri (tigle speciale)
• prevenirea condensului si/sau a igrasiei
• ignifugarea elementelor din lemn  de la sarpanta, capriori, etc. cu solutii de ignifugare gata preparate
• prevederea unui robinet de apa la exteriorul cladirii  pentru udat gradina
• proiectarea pantei de scurgere adecvata a acoperisului  pentru scurgerea apei pluviale si din dezghet (in functie de zona si de materialul folosit pentru acoperis)
• colectarea apei printr-un sistem de jgheaburi si evacuarea ei spre o zona prevazuta anume, apoi deversarea sau stocarea ei
• calcularea numarului si dimensiunii burlanelor, astfel incat sa poata prelua cantitatea de apa de pe tot acoperisul casei
• prevederea unui trotuar de garda in jurul casei, cu o latime minima de 60 cm si o panta catre exterior care sa permita indepartarea  apei meteorice – optim este ca acest trotuar sa fie mai lat decat dimensiunea cu care acoperisul depaseste zidurile casei
• prevederea unui sistem de colectare a apei meteorice la nivelul solului care sa preia apa de pe acoperis precum si cea cazuta pe panta de scurgere de langa trotuarul de garda al casei si si sa o transporte catre canalizare (sau o alta zona special prevazuta)
• folosirea corecta a termoizolatiilor (polistiren expandat sau extrudat, vata minerala/vata de sticla) creste confortul termic si duce la eliminarea condensului si a mucegaiului
• protejarea casei la infiltratii de la ploaie sau de la pamantul ud, prin folosirea hidroizolatiilor (pentru acoperis/terase, subsol, soclu)
• prevederea casei la exterior cu un soclu care  aiba o inaltime minima de  30 cm si o hidroizolatie corespunzatoare (de ex. din polistiren expandat sau extrudat), pentru a proteja casa de igrasie
• izolarea corecta a imbinarii intre trotuar si soclul casei
• hidroizolarea teraselor si prevederea pantei de scurgere a apei catre punctele de colectare (sifoane, jgheaburi)
• prevederea unui spatiu pentru depozitarea resturilor menajere
• dimensionarea garajului in functie de dimensiunile masinii
• amenajarea generala a terenului  curtii

Daca aveti in apropiere stalpi de electricitate pentru iluminat stradal, pe timpul noptii va poate deranja daca fereastra dormitorului este pozitionata chiar in conul de lumina. Pe de alta parte cheltuielile de bransare ar fi mai mici, daca stalpul face parte din reteaua electrica de joasa tensiune.

Aveti grija cum amplasati casa, astfel ca accesul in garaj sa nu se faca chiar in dreptul stalpului!

Exista si cazuri cand terenul dvs. ar putea fi amplasat intre doi stalpi mai indepartati unul de altul, caz cu totul nefericit din cauza cheltuielilor suplimentare de bransament si a lipsei totale de lumina pe timpul noptii.

Din avizele provizorii obtinute pentru teren puteti afla si la ce distanta de casa dvs. sunt utilitatile precum si nivelul lor fata de sol.

Distanta minima fata de vecin este de 0.90 m daca nu aveti ferestre in acea zona si 1.90-3.00 m daca exista ferestre pe fatada dinspre vecin.

Conditiile de amplasare a constructiilor fata de retelele edilitare subterane se stabilesc in conformitate cu SR 8591 – Retele edilitare subterane. Astfel, daca pe terenul dvs. trec conducte subterane ale utilitatilor, puteti sa va construiti casa daca respectati urmatoarele distante:

• 3,00 m fata de conductele de alimentare cu apa potabila;
• 1,50 m fata de conductele de gaz de presiune joasa, intermediara sau medie, pentru o casa fara subsol;
• 0,60 m fata de cablurile electrice ingropate;
• 2,00 m fata de canalele colectoare;
• 0,60 m fata de cablurile telefonice ingropate;

Pentru realizarea constructiei unei case este nevoie de mai multe etape de proiectare specializata:

• Plan de urbanism general                          – PUG              (daca este cazul)
• Plan de urbanism zonal                              – PUZ              (daca este cazul)
• Proiect urbanistic de detaliu                   – PUD              (daca este cazul)
• Proiect arhitectural de demolare          – PAD              (daca este cazul)
• Proiect arhitectural de constructie      – PAC
  • Faze:
    • tema de proiectare
    • studiul de fezabilitate
  • Obtinere Certificat de Urbanism
  • Obtinere avize cerute prin Certificatul de Urbanism
  • Intocmire documentatiei pentru Autorizatia de Construire
  • Intocmirea documentatiei pentru executia casei                        – PT
  • Intocmirea documentatiei pentru detaliile de executie           – DDE

In momentul in care intentionati sa cumparati un teren sau o casa este util sa verificati:

• Valabilitatea si corectitudinea actelor originale (consultati un avocat sau un notar)
• Cereti sa vi se arate dosarul cadastral al terenului si a eventualelor constructii ce se afla pe acest teren
• Existenta unor litigii in familia vanzatorului (partaj, succesiuni, etc)
• Cereti vanzatorului dovada ca terenul se afla in intravilan construibil (este posibil sa fie in intravilan si sa fie momentan in circuitul agricol – in acest caz se plateste o taxa suplimentara pentru schimbarea regimului terenului din agricol in construibil, pentru a se putea construi acolo)
• solicitati vanzatorului Certificatul de Urbanism in vederea vanzarii
• Vanzarea-cumpararea se va face la notariat, cu respectarea tuturor cerintelor legale:

• • Extras de carte funciara
  • Certificat Fiscal persoana fizica/persoana juridica
• atentie – taxele si onorariul notarului sunt suportate de cumparator
  • Planuri, schite, planuri  arhitecturale semnate/stampilate de arhitect autorizat
  • Autorizatia de Construire – singurul act legal care va da dreptul sa incepeti lucrarile de executie fizica a constructiei
  • Specificatii tehnice (cat mai complete)
  • Cerinte dpdv ale asigurarilor (optional)
  • Documente cerute de autoritati
  • Numele tuturor partilor implicate in contract
  • Adresele tuturor partilor
  • Data contractului
  • Descrierea proprietatii si adresa unde se va construi
  • Valoarea contractului
  • Termene de finantare (optional)
    • Pasi si termene de finalizare etape de lucrari
    • Data calendaristica de incepere a derularii contractului
    • Data calendaristica de finalizare a contractului
    • Penalitati si/sau amenzi cat mai detaliate
    • Planuri, schite, planuri  arhitecturale semnate/stampilate de arhitect autorizat
    • Autorizatia de Construire – singurul act legal care va da dreptul sa incepeti lucrarile de executie fizica a constructiei
    • Specificatii tehnice (cat mai complete)
    • Cerinte dpdv ale asigurarilor (optional)
    • Politica de acceptare/inlocuire a unor materiale prevazute in specificatii
    • Permise si avize tehnice (munca/materiale)
    • Modificarea ordinii procedurilor sau a preturilor
    • Excluderi
    • Conditii de acceptare a intarzierilor, cu specificarea consecintelor
    • Accesul la locul constructiei
    • Inspectii din partea proprietarului, imprumutatorului sau a unor terti
    • Metode de rezolvare a litigiilor
    • Clauze de arbitraj
    • Date de notificare si proceduri
    • Garantii si politica de service in garantie si post-garantie
    • Documente cerute de autoritati
    • Orice fapt asupra caruia pot interveni neantelegeri, dezacorduri, nerealizari, executii neadecvate, greseli, ignorari si orice ar putea crea orice fel de probleme intre parti
    • Semnaturile si data semnarii contractului vor fi trecute pe toate paginile contractului

• In masura in care doriti sa realizati casa in regie proprie, verificati existenta urmatoarelor documente:

• • Planuri, schite, planuri  arhitecturale semnate/stampilate de arhitect autorizat
  • Autorizatia de Construire – singurul act legal care va da dreptul sa incepeti lucrarile de executie fizica a constructiei
  • Specificatii tehnice (cat mai complete)
  • Cerinte dpdv ale asigurarilor (optional)
  • Documente cerute de autoritati

• In masura in care doriti sa realizati casa cu o societate de constructii, verificati ca  in contractul de constructie a casei  sa fie cuprinse:

• • Numele tuturor partilor implicate in contract
  • Adresele tuturor partilor
  • Data contractului
  • Descrierea proprietatii si adresa unde se va construi
  • Valoarea contractului
  • Termene de finantare (optional)
    • Pasi si termene de finalizare etape de lucrari
    • Data calendaristica de incepere a derularii contractului
    • Data calendaristica de finalizare a contractului
    • Penalitati si/sau amenzi cat mai detaliate
    • Planuri, schite, planuri  arhitecturale semnate/stampilate de arhitect autorizat
    • Autorizatia de Construire – singurul act legal care va da dreptul sa incepeti lucrarile de executie fizica a constructiei
    • Specificatii tehnice (cat mai complete)
    • Cerinte dpdv ale asigurarilor (optional)
    • Politica de acceptare/inlocuire a unor materiale prevazute in specificatii
    • Permise si avize tehnice (munca/materiale)
    • Modificarea ordinii procedurilor sau a preturilor
    • Excluderi
    • Conditii de acceptare a intarzierilor, cu specificarea consecintelor
    • Accesul la locul constructiei
    • Inspectii din partea proprietarului, imprumutatorului sau a unor terti
    • Metode de rezolvare a litigiilor
    • Clauze de arbitraj
    • Date de notificare si proceduri
    • Garantii si politica de service in garantie si post-garantie
    • Documente cerute de autoritati
    • Orice fapt asupra caruia pot interveni neantelegeri, dezacorduri, nerealizari, executii neadecvate, greseli, ignorari si orice ar putea crea orice fel de probleme intre parti
    • Semnaturile si data semnarii contractului vor fi trecute pe toate paginile contractului

CATE CEVA SI DESPRE PRETURI

In urma unei analize de preturi primite de la mai multi ofertanti am obtinut urmatoarea structura de costuri (medii) pentru o casa standard:

Etapa de investitie:
servicii – proiectare, asistenta financiara, dirigentie de santier, etc	4.00 %
executie structura	36.70 %
executie zidarii	6.50 %
executie instalatii	9.20 %
executie finisaje	43.60 %

Este bine sa stiti ca pretul de vanzare/cumparare al unei case se refera la cateva stadii de executie majore:

• Casa la rosu: structura de rezistenta realizata integral (fundatii, stalpi, placi), sarpanta realizata fara invelitoare(unii iau in considerare si invelitoarea).
• Casa la gri: casa la rosu + instalatii sanitare, termice, electrice + sape + tencuieli interioare + exterioare + polistiren + invelitoare.
• Casa la alb: casa la gri + glet pe pereti + obiecte sanitare termice electrice montate.
• Casa la cheie: casa la alb + finisaje (gresie, faianta, parchet, mocheta, balustrade).

De asemenea, este bine sa stiti ca valoarea „la rosu” a unei case are un pret relativ constant/mp (undeva in zona 150-170 Euro/mp pentru o casa P+1 fara subsol), diferentele de partiu sau de imagine ale viitoarei case neinfluentand prea mult aceasta valoare.

Diferentele de pret intre case sunt date in special de finisajele folosite, care pot influenta major pretul unitar (undeva intre 450-500 Euro/mp pana la 1000-1500 Euro/mp).

MITUL CASELOR IEFTINE

Daca pentru o pereche de pantofi pretul mare inseamna calitate iar un pret mic poate insemna ca acestia se vor rupe repede, la case, acest lucru nu mai pare valabil. O casa poate fi extraordinar de scumpa, dar proasta. Ce trebuie urmarit atunci cand vrem sa ne construim o casa pentru a nu plati la ea trei generatii?

In randurile beneficiarilor circula o serie de mituri privind anumite „secrete” care pot aduce un pret mic al caselor. O sa le discutam pe rand.

Mitul materialelor de constructii ieftine

Multi clienti ma intreaba daca este mai convenabil sa construiesti o casa din BCA sau una din caramida. Alta varianta de intrebare este lemn sau caramida?

Pentru BCA, raspunsul pare evident: BCA-ul este mult mai ieftin decat caramida, dar lucrurile nu stau chiar asa. BCA-ul este un material neportant. In concluzie, structura de rezistenta a casei nu va mai fi zidaria portanta ci o structura in cadre, din beton armat, in care blocurile de bca nu fac altceva decat sa „umple” cadrele. In aceste conditii, centurile de 25×25 cm devin grinzi de (35-40)x(35-40) cm, samburii din beton armat, tot de 25×25 cm, devin stalpi de 35×35 cm sau chiar de 40×40 cm, iar, ceea ce este cel mai important, gradul de armare creste de la 80-90 kg otel/mc la 110-130 kg/mc. Daca cineva are curiozitatea sa faca un calcul simplu, am descoperi ca in final, nu iese nici o afacere din inlocuirea caramizilor cu BCA.

Mergand chiar si mai mult cu analiza, aflam de la numerosi constructori ca ei prefera caramizile mai scumpe dar de o mai buna calitate, celor ieftine, deoarece daca un zidar poate lucra un metru cub de zidarie clasica pe zi, la blocurile ceramice mari, de calitate, cu fetele intr-adevar paralele, acesta va zidi chiar peste 2 mc pe zi. Tot de la constructori aflam ca si la noi, in conditiile in care se construieste tot mai mult, pretul fortei de munca in constructii s-a ridicat pentru personalul calificat, mai ales ca multi dintre acestia prefera sa lucreze, legal sau clandestin, in tarile vestice sau in Israel, pentru salarii mult mai bune. Deja un zidar bun il costa pe angajatorul sau 50 de lei pe zi, plus mancarea de circa 10-15 lei pe zi. La un calcul sumar, acesta ajunge sa castige la 25 de zile lucrate pe luna, undeva pe la 400 de Euro/luna, fara a mai pune la socoteala impozite, taxe, CAS, somaj, etc. care inseamna inca vreo 60-65%. Astfel vom constata ca un meserias calificat costa in medie 650-700 Euro/luna.

Asadar, tendinta constructorilor va fi de a cauta acele materiale de constructii care, in ciuda pretului ceva mai mare, vor necesita mai putina forta de munca calificata, pentru tot mai multe dintre aceste materiale furnizorii chiar incepand sa ofere montaj gratuit.

Astfel, cel putin unul dintre miturile caselor ieftine este spulberat.

Mitul caselor din lemn

Publicitatea unor furnizori sau constructuri afirma ca structurile din lemn sunt mult mai ieftine decat cele traditionale (zidarie portanta), insa si aici situatia este discutabila.

Sistemele constructive din lemn nu sunt un mijloc traditional de a construi in Romania. Inainte de a protesta, ganditi-va ca locuinta traditionala din lemn a taranului roman nu era realizata din panouri din lemn modulate la 60 de cm, rigidizate cu placi din OSB, termoizolate cu termosisteme de fatada, cu folii anticondens, ignifugate, tratate contra daunatorilor, etc, etc

In aceste conditii, locuintele din lemn trebuie considerate niste constructii moderne, care fac apel la tehnologii relativ noi in Romania. De asemenea, ele sunt greu realizabile in regie proprie, pur si simplu datorita faptului ca prea putini stiu sa le faca.

Astfel, preturile caselor din lemn, cu finisaje asemanatoare, respectand toate normele si tehnologiile care trebuie inglobate in acestea, trec in mod serios de pragul de 300 Euro/mp, ajungand si pana la 350 Euro/mp, in conditiile in care se pot construi case din zidarie cu preturi nu mult mai mari de 400 Euro/mp.

In plus, in randurile populatiei exista o neincredere in ceea ce priveste aceste constructii, deoarece, psihologic (deci fals), nu sunt la fel de „trainice”. Acest lucru este fals, lucru dovedit de numeroase teste si studii de caz. Punctul intr-adevar nevralgic al caselor din lemn este rezistenta lor scazuta la foc, la umiditate persistenta si/sau la actiunea insectelor, daca nu au fost corect executate. Nu trebuie niciodata sa uitam ca orice casa este si o investitie care, in anumite conditii, trebuie sa poata fi valorificata prin vanzare. Astfel, desi casele din lemn sunt ceva mai ieftine, ele sunt extrem de greu vandabile.

Deci, in conditiile in care intre casele din lemn si cele din zidarie nu este o diferenta spectaculoasa de pret, decizia de a ne construi o astfel de casa trebuie foarte bine chibzuita.

Mitul finisajelor ieftine

Mitul finisajelor este greu de spulberat, pentru ca acesta este un adevar. Totusi, anumite finisaje ieftine pot dauna enorm aspectului general. Cu toate acestea, cu finisaje absolut obisnuite, numai prin indemanare si inspiratia cu care sunt puse in opera, ele pot deveni un element de calitate si de confort.

Totusi observam cu uimire cum multe constructii folosesc finisaje extrem de scumpe, „pretioase”. Vedem uneori sute de metri patrati de tencuieli decorative, care depasesc ca pret pana si lambriuri din lemne de esenta nobila, asociate cu parchete stratificate ieftine – imitatii ale unor finisaje cu adevarat valoroase, balustrade din otel inoxidabil si trepte din sticla asociate cu gresii ieftine calitativ, dar scumpe ca pret deoarece sunt „gresie Spania sau Italia”.

Mitul metrilor patrati

Constructorii, pentru a-si defini un anumit nivel de performanta si pentru a putea face oferte in conditiile in care este realmente extrem de greu de dat un pret corect pentru ambele parti, folosesc ceea ce se cheama „ofertarea la metru patrat”. Astfel, s-a format impresia falsa ca 150 mp sunt cu 50% mai scumpi decat 100 de mp, ceea ce este pur si simplu gresit. Daca noi locuim in spatiile construite, constructorii executa ziduri, pereti, stalpi, acoperisuri, fundatii, sapa santuri, pun tigla pe casa, zidesc metri cubi, etc. Constructorii nu construiesc metri patrati, acestia sunt un criteriu mai degraba statistic decat unul constructiv. Pentru a avea un reper pentru valorizarea unei lucrari, ar trebui sa calculati raportul Arie utila/Arie construita adica, pe intelesul tuturor, raportul dintre suprafetele libere de pardoseala si suprafata intregii case.

Facand aceasta socoteala, ve-ti constata ca un living de 50 mp poate fi mai ieftin (in preturi/mp) decat un living de 20 mp.

Astfel, 10, 20, chiar 50 de metri patrati in plus pur si simplu nu inseamna inca 3000, 6000, sau 15000 de euro, ci poate 300, 800 sau 2000.

Putem uita astfel si mitul metrilor patrati.

Mitul lucrului in regie proprie

Sistemul de constructie in regie proprie se bazeaza pe mai multe neadevaruri:

- Multi din cei care se lauda cu preturi mici de constructie au realizat cladiri total improprii, „dupa ureche”, avand mari probleme in privinta termoizolatiilor, a hidroizolatiilor, rezultand constructii care fie necesita consumuri uriase de energie, fie sunt predispuse la igrasie, deteriorarea rapida a unor elemente de constructie, etc

- Mai grav, mare parte dintre acestea au mari carente structurale, pornind de la tasari inegale ale fundatiilor (de obicei subdimensionate) si fisuri ale peretilor, stalpilor, planseelor (de obicei armate necorespunzator), pana la risc iminent de prabusire, singura verificare urmand a se realiza cu ocazia urmatorului seism major care va afecta teritoriul Romaniei; credeti-ma ca nu glumesc deloc, chiar daca suna cinic…

- Cei care au lucrat totusi dupa un proiect corect intocmit, nu au reusit sa obtina preturi substantial mai mici, fie din cauza greutatii de a gasi meseriasi buni, fie datorita preturilor la care au achizitionat materialele de constructii. In mod normal, orice firma de constructii achizitioneaza materiale de constructii si le si oferteaza la preturi mai mici decat se gasesc pe piata, multe dintre ele avand ca si activitate secundara comercializarea materialelor de constructii.

- Cei care lucreaza in regie proprie, uita uneori sa includa in costurile constructiei si anumite munci nenormate, prestate fie ca schimburi intre prieteni sau membrii ai familiei, fie chiar propria munca.

Personal, cunosc cazuri in care constructii realizate in regie proprie au insumat costuri mai mari decat ale firmelor de constructii, sau unele care sunt conjuncturale.

In aceste conditii, ce face o casa mai ieftina sau mai scumpa?

Raportarea la necesitati

Una dintre primele erori comise de multi dintre cei care isi construiesc case este „umflarea” nevoilor reale:

Multi vor:

- garaje la subsol; daca un garaj poate fi amenajat la nivelul solului, eventual chiar inlocuit de o copertina care sa adaposteasca vehiculul de intemperii, un garaj in subsol presupune lucrari de izolatii, betoane, armaturi, sapaturi, instalatii de incalzire, etc. In conditiile in care garajul ajunge sa coste cat un autoturism de calitate, sau chiar mai mult, poate ar merita sa ne gandim sa ne schimbam masina cu noul model aparut pe piata in loc sa ii construim un garaj.

- crame la subsol; atata timp cat nu suntem deja posesorii unei colectii de vinuri vechi si scumpe pe care nu avem cum sa le pastram in conditii bune, cu siguranta ca o crama nu va fi decat un spatiu care va cere o investitie suplimentara de mobilier si care are toate sansele sa fie folosita de numai 2 ori pe an.

- incaperi pentru hobby-uri ca: fitness, biliard, home cinema, bar, etc; acelasi rationament de mai sus este valabil si aici. Daca nu ne gasim timp sa mergem la o sala de fitness, ori daca gantera pe care deja o avem zace uitata printr-o debara, simpla prezenta a unei camere „de fitness” probabil ca nu ne va face sa o si folosim. La fel biliardul, barul, adesea sunt reminiscente ale visurilor din prima tinerete cand, in realitate, nu ne mai omoram sa dam petreceri monstruoase

- bai de 10-20 mp; o baie de 20 mp poate fi un spatiu interesant si elegant, dar adevarul este ca ce ne deranjeaza cel mai tare este ca acum, in apartament, trebuie sa ne strecuram pe langa masina de spalat.

- dusuri in grupurile sanitare de la nivelurile in care nu exista dormitoare; daca la parter nu se afla nici un dormitor, chiar credeti ca veti cobora un etaj pentru a face dus langa intrarea principala?

- apartamente pentru structuri improbabile ale familiei: „daca se marita fetita mea (care acum are 5 anisori), ii trebuie baie, bucatarie, living si doua dormitoare”. Adevarul este ca, adesea, copiii deveniti adulti nu vor sau nu ajung sa locuiasca cu parintii si, sincer, vechi sfaturi intelepte ne sfatuiesc sa nu tinem prea mult timp soacrele impreuna cu nurorile sau ginerii…

- livinguri de 40-50-70-100 mp; o zona de conversatie intr-o locuinta normala aduna in mod normal maxim 10 persoane care stau si se uita la televizor mai mult de 2-3 ore – un asemnea spatiu este de 9 mp. Un loc de luat masa pentru 6-8-10 persoane este de circa 9-12 mp. Un living mai mare de 30-35 mp este totusi posibil, daca vreti asta neaparat dar este greu de mobilat corect si foarte greu de intretinut.

- bucatarii supradimensionate; in apartamentul de bloc in care locuim, adesea luam masa in bucatarie. Faptul ca avem un loc de luat masa face ca in bucatarie sa nu mai fie nevoie sa inghesuim 6 persoane simultan sa ia cina. Zona de preparare a mancarii ocupa un spatiu corect de circa 5-7 mp. Daca la acesta adaugam totusi si un spatiu pentru servirea mesei, bucataria tot nu are multe motive sa depaseasca 12 mp.

- un numar mult mai mare de bai decat ar cere structura familiei. Adevarul este ca, desi pare civilizat ca fiecare dormitor sa aiba baie proprie, rareori este cu adevarat nevoie de mai mult de o baie si un grup sanitar de servicu pentru 2-3 dormitoare. Sincer, in actualul apartamant, de cate ori a trebuit sa asteptam, batand step la usa, pana cand cel dinauntru termina ce are de facut? Daca in baia actuala ar fi doua chiuvete, ne-am putea barbieri in timp ce sotia se spala pe dinti? Sau daca vasul de WC ar fi amplasat intr-o camera separata de restul baii (ca la francezi), am mai sta, ca pe ghimpi, pe la usi?

- o mansarda, pentru cazurile in care, mai tarziu, se vom hotara sa o amenajam. Dupa amenajare, ne vom trezi cu un numar de 2-3 camere in plus, care trebuie mobilate si intretinute si in care nici nu vom intra prea des. Daca deja avem 3 dormitoare, inca doua camere in mansarda nu isi prea au rostul, nu-i asa? Este adevarat ca mansardele au un farmec aparte, dar in aceste conditii de ce sa nu fie chiar 2 sau toate cele 3 dormitoare in mansarda? O diferenta de 1 metru in inaltime a casei chiar poate sa duca la o diferenta de cost de circa 5000-10000 de euro. Daca la acestea punem la socoteala si cheltuielile ulterioare, de mobilare, calculele nu sunt deloc incurajatoare.

Cum rationalizam necesarul de spatiu locuibil

In conditii normale, o abordare rationala ar fi raportarea la actuala unitate de locuit, fie ea apartament la bloc sau o casa mai mica, dupa urmatoarele criterii:

- Ce incaperi in plus ne-ar trebui?

- Ce incaperi ar trebui sa fie mai mari decat sunt cele pe care le folosim?

- Ce legaturi functionale ar trebui create in locuinta actuala pentru a avea un confort mai mare?

- Ce ne deranjeaza la locuinta actuala?

- Cum va evolua familia in decurs de 10-20 de ani?

Eliminarea spatiilor inutile si ierarhizarea spatiilor

Din mitul metrilor patrati, ceva este totusi adevarat: 10 mp de parchet in plus sunt intr-adevar mai scumpi decat pretul materialului si al manoperei necesare.

Astfel, eliminarea spatiilor inutile, in plus fata de cele deja eliminate urmand rationamentul de la punctul anterior, se poate constitui intr-adevar, intr-un criteriu de performanta:

- Eficientizarea schemei functionale si stabilirea functiunilor care trebuie realizate

- Ierarhizarea spatiilor: tratarea mai generoasa a anumitor piese functionale (cum ar fi camera de zi, locul de luat masa, a celor care adapostesc activitati comune) si reducerea celor care adapostesc activitati individuale.

- Eliminarea circulatilor inutile: holuri, coridoare care pot fi „inglobate” in spatii avand o functiune „utila”.

- Reducerea numarului de balcoane, logii, etc. in conditiile in care in curtea casei se poate amenaja o terasa la nivelul solului, inconjurata de vegetatie, in aer liber, acoperita sau nu – dupa gustul fiecaruia

Limpezimea structurala

Structura de rezistenta a casei poate avea anumite costuri nu numai raportat la materialele folosite, ci chiar la geometria ei. Astfel, cele mai performante structuri sunt cele care permit o scurgere fireasca a eforturilor in plan vertical si disiparea lor in sol. Peretii de rezistenta este bine sa fie unul peste celalalt. Numarul de console este indicat sa fie cat mai mic posibil, geometria axelor sa fie rectangulara, etc.

Ca principiu, orice „fantezie” structurala creste costul locuintei.

Asta nu inseamna ca militam pentru „cutii de chibrituri”; fanteziile au farmecul lor si, pana la urma, ele dau personalitate casei, insa trebuie folosite cu discernamant.

Ierarhizarea finisajelor

Compozitional, finisajele trebuie sa reflecte calitatea si importanta fiecarui spatiu in parte. Poate cel mai bun exemplu sunt casele vechi boieresti in care, fata de luxul uneori ostentativ al spatiilor reprezentative, cu picturi, profile acoperite cu foite de aur, coloane de marmura, lambriuri din esente scumpe, spatiile anexe erau tratate mai mult decat auster.

Uneori un singur perete tratat deosebit fata de restul casei poate aduce un aer de o extrema eleganta numai prin proportii, culoare, textura, calitatea materialului. Un singur perete tratat cu o piatra frumoasa, costand de zeci de ori mai putin decat un singur finisaj scump folosit excesiv, poate face diferenta dintre un spatiu placut si unul costisitor si avand un impact uneori chiar invers.

Anumite elemente de constructie sunt si vor ramane totusi scumpe; suprafetele vitrate, de exemplu, sunt printre cele mai scumpe elemente ale unei case. Desi dorinta noastra de lumina ne poate indemna uneori sa cerem „ferestre mari, lumina, cat mai multa lumina”, o casa facuta numai din tamplarie este nu numai extrem de scumpa, dar si inconfortabila. Astfel, si aici este nevoie de ierarhizarea spatiilor vitrate: generoase la zonele de zi, cu orientari care sa lumineze realmente spatiul, realizarea unor zone vitrate suplimentare, utilizarea surselor secundare de lumina si pastrarea unui regim chiar zgarcit a spatiilor in care nu este nevoie de aceeasi suprafata vitrata.

Corelarea elementelor de confort

Pentru orice constructie este necesara asigurarea unui mod corect de realizare a elementelor de izolare termica si a hidroizolatiilor. Folosirea unor membrane scumpe nu inseamna ca nu vom avea infiltratii. Infiltratiile sunt eliminate prin dispunerea corecta a hidroizolatiilor, prin realizarea corecta a pantelor acoperisului, etc.

Izolatia termica, de asemenea, indiferent de materialul folosit, daca nu are darul de a elimina complet puntile termice, va fi inutila, casa nu va fi ferita de igrasie. De asemenea, orientarea pieselor functionale fata de punctele cardinale are un rol extrem de important. Chiar daca o incapere este bine incalzita, ea va fi neprimitoare daca soarele nu o va lumina corect. La fel, un sistem de conditionare a aerului nu va putea evita senzatia neplacuta a soarelui care bate la ora pranzului prin largi suprafete vitrate, incingand pana la limita insuportabilului pielea canapelei, sau senzatia de frig atunci cand debitul de aer rece este orientat direct spre capetele noastre.

Pentru a concluziona, trebuie sa recapitulam „secretele”  realizarii unei locuinte ieftine, dar de calitate:

- Sistem constructiv ieftin. Acesta nu inseamna materiale ieftine ci un ansamblu materiale+solutie+manopera ieftin. Acest ansamblu poate fi diferit in timp, in functie de evolutia pietei.

- Evaluarea corecta a necesarului de spatiu. Stabilirea disfunctionalitatilor modului actual de locuire si a evolutiei in timp a necesitatilor familiei, stabilirea optiunilor de locuire si evaluarea acestora comparativ cu efortul investitional.

- Finisarea spatiilor in functie de importanta lor.

- Simplitatea structurala si a executiei

- Corelarea elementelor de confort

- Contractarea executiei in functie de materialele si de manopera necesare si nu in functie de suprafete. Negocierea cu ofertantul pe preturile fiecarui material si ale manoperei necesare si nu negocierea „la metru patrat”, unde, oricat de buni negociatori am fi, nu avem cum sa obtinem un pret bun. In aceste conditii, un pret prea mic este dubios, ofertantul propunandu-si sa ceara majorari in timp, sub diferite pretexte.

Fata de cele spuse mai sus, o locuinta este un complex de factori care se influenteaza unul pe celalalt. Astfel, ceva tratat superficial, presupune regasirea unui cost suplimentar in alta parte, daca nu neaparat in alta faza de executie, intr-o faza de exploatare sau de valorificare:

-  Un material ieftin poate impune o structura scumpa.

-  Casa poate avea o structura ieftina dar care sa impuna finisaje scumpe.

-  Finisajele ieftine pot impune instalatii scumpe si costuri mari in exploatare.

-  Structura de rezistenta ieftina poate aduce imposibilitatea vinderii ulterioare a casei.

- Forta de munca ieftina poate insemna punerea in opera cu defecte majore a unor tehnologii sau a unor detalii.

Si aceasta lista poate continua…

In concluzie, se poate observa ca cele mai multe dintre criteriile prin care putem obtine preturi mai mici se refera la modul in care constructia este conceputa, la corelarea tuturor elementelor care o constituie, precum si la reflectarea judicioasa a acestei gandiri in elementele care ne vor ajuta sa contractam executia.

Acest demers este unul amplu, care dureaza pentru a putea pune in balanta cat mai multi din factorii enumerati mai sus. Efortul este in primul rand al fiecaruia in parte: stabilirea nevoilor si dorintelor proprii, ale membrilor familiei, raportarea acestora la bugetul alocat.

Acesta este momentul in care viitorul proprietar al casei, practic isi reconsidera modul de trai, planurile pe termen scurt si lung, efortul financiar posibil, precum si realismul socotelilor. Toate acestea se concretizeaza in proiectul locuintei.

Adevarata piatra de temelie a unei case nu este undeva in fundatie, ci in conlucrarea cu specialistii apti sa realizeze proiectul si, mai mult de atat, sa ne ghideze in demersul nostru.

Toate elementele de mai sus se materializeaza astfel,in tema de proiectare, intocmita in urma celei mai oneste colaborari cu arhitectul casei, la fel cum ne sfatuim cu avocatul nostru sau cu contabilul nostru.

Se poate spune ca „secretul unei case ieftine” se afla in proiectul sau, in modul in care acesta reflecta pana la urma propriul nostru stil de viata: armonios si eficient, sau superficial si pagubos.

Analiza pretului de proiectare pentru case/vile

La nivelui anului 2010, preturile practicate de birourile de arhitectura pentru realizarea unei case/vile, se invart undeva intre 10-18 Euro/mp si sunt influentate de mai multi factori.

Depinde de dvs sa gasiti arhitectul sau biroul de arhitectura care sa va analizeze si realizeze proiectul, sa va asiste la lucrari si sa va consilieze pe toata durata realizarii lucrarii, in conditii financiare acceptabile.

Pentru a putea face alegerea optima a viitorului dvs proiectant, va prezentam cateva rationamente si calcule, pentru a putea argumenta cele prezentate mai sus.

In mod uzual birourile mai mari de proiectare (10-15 persoane) nu au un randament prea bun daca se ocupa de lucrari mici. De aceea, pentru realizarea unui proiect de casa/vila va recomandam sa abordati cu predilectie un birou de arhitectura mai mic – costurile dvs pot fi mai convenabile.

Un arhitect sau un inginer structurist care lucreaza in proiectare, la inceputul carierei au un salariu de aproximativ 600-700 Euro/luna.

Pentru o casa normala se lucreaza,  in medie,  15-20 zile (planse tehnice, calcul cantitati, documentatii pentru autorizari si santier).

Sa presupunem ca discutam de un birou de arhitectura in care sunt angajati numai arhitecti si structuristi (situatia majoritatii firmelor de proiectare), iar instalatiile se proiecteaza cu colaboratori. Vom considera o medie de  salarizare de 650 Euro/luna pentru ambele specialitati (pentru actualizarea acestor cifre se pot consulta site-urile specializate de angajari pentru nivel de experienta 3-5 ani – “entry-middle level”).

Timpul acordat stabilirii solutiei optime, cu intermitente, poate insemna aproximativ o saptamana de lucru  (discutii cu clientul, vizitarea terenului, primele schite).  Pentru realizarea planurilor initiale ale unei constructii de dimensiuni mici sa aproximam timpul la  8 ore. Urmeaza randarile prezentarilor pe calculator, care mai pot dura vreo 4 ore.  Se vor repeta acesti pasi de cateva ori, in functie de client,  pana ce solutia gasita va impaca doleantele beneficiarului, creativitatea arhitectului, realitatea problemelor din teren si rigorile din Certificatul de Urbanism.

Pretul unui proiect pentru o casa de 200 mp, la un pret de 10-18 Euro/mp (acesta depinde de randamentul biroului si de profitul dorit) va fi undeva intre 2000-3600 Euro.

Instalatiile vor fi “rezolvate” folosind colaboratori si vor costa aproximativ 700-800 Euro (instalatii electrice, sanitare, termice).

Din cei, sa zicem 2800 Euro, biroul de proiectare ramine deci cu 2000 Euro. Aproximativ 1000-1200 Euro vor fi salarii. O pondere insemnata o mai au si costurile de regie – costuri de imprimare (plotare, imprimare) comunicatii (tel, internet), contabilitatea, chiriile, benzina (vizite pe santier pentru masuratori, urmarire de santier, pentru fazele determinante…), darile catre stat (destul de mari, dupa cum stiti), etc.

Restul e profit…

In aceste conditii, comentariile celor care tot vorbesc de „tarifele nerusinate” ale arhitectilor, de sumele exorbitante cerute pentru trei hartii, arata doar crasa necunoastere a fenomenului, combinata cu mentalitatea tipic damboviteana precum ca „toata lumea se pricepe la fotbal si politica” si, mai nou, la case…

Ganduri despre Romania

Un amic a scris cateva ganduri, dupa o vizita prin Romania.
Cred ca merita vazute si de altii.
Mesaj despre Romania

Tocmai am citit…

Tocmai am citit un text pe site-ul unui coleg de breasla pe care il apreciez foarte mult pentru ceea ce face. Imi permit sa preiau si sa postez si eu, la randul meu, acest text pentru ca, dupa parerea mea, merita citit de cat mai multa lume.

Scrisoare deschisă poporului român

Mesajul tăbliţelor de la Tărtăria 
Scris de : Marin Neacșu

“Popor român,

Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, de Crăciun, odată pe an, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi, poate aşa, sa vezi încotro te îndrepţi .
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu, dar ştiu că eşti unic în Europa; această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.

De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?

Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea.

Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat. Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.

Cât timp o să te laşi neglijat?

Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit, chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit – nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.

Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.

De ce te laşi dezbinat?

Ai fost scut creştinătăţii când întreaga Europă tremura de teama islamului. Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu – popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.

Când îţi vei revendica drepturile?

Din tine au apărut Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.

De ce ai lăsat să se întâmple asta?

Astăzi, popor român, pentru tine se rescrie istoria.

Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?

Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale; tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.

Tu taci…

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint, sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.

Tu taci…

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.

Tu taci…

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară ca să muncească sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta?

Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.

Tu taci…

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.

Tu taci…

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile“ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci.

Tu taci…

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor noştri sunt şterse pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului sunt vândute, sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au, sau nu vor sa stie, că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.

Tu taci…

Parti din tezaurul ţării sunt trimise “la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos din tara nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.

Tu taci…

3. Arhivele tării sunt cedate, printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.

Tu taci…

Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine; sub oblăduirea şefilor lor împart banii apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.

Tu taci…

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană; de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politicii sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.

Tu taci…

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit.

Tu taci…

Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.

Tu taci…

Acum catva timp, aproape toti ati vrut parlament unicameral si un numar mai mic de imbuibati care nu fac nimic pe banii tai. Ai in continuare acelasi parlament, cu cea mai mica cota de incredere dintre intreprinderile satului, iar numarul parlamentarilor, in loc sa se injumatateasca, se pare ca va creste, ca doar nu ai vrea sa ramana pe dinafara niscaiva proaspeti parveniti…

Tu taci…

În divan se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc pe rupte, alţii se fac că lucrează, alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. Si toti nu-si urmaresc decat interesul personal.

Tu taci…

Sistemul educaţional se reduce doar la bani: bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS si nu au mai pus mana pe o carte de nu mai stiu cand.

Tu taci…

Dacă te îmbolnăveşti nu ai unde să te duci; s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi – dacă eşti operat – cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.

Tu taci…

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al ŢINUTULUI SECUIESC, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.

Toţi tac. Tu taci…

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie; îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută, lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.

Tu taci…

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.

Tu taci…

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.

Tu taci…

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul darmite să mai te consulte si pe tine.

Tu taci…

Un român plecat de acasă descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.

Tu taci…

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi tu taci !

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.

Dar tu, popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci?

Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

Acesta este mesajul, nedescifrat până acum, al tăbliţelor de la Tărtăria!”

Sa va bucurati sufletele!

Pe 12 martie 2011, Italia sărbătorea 150 de ani de la formarea sa şi cu această ocazie, la Opera din Roma a avut loc un concert de maximă încărcătură simbolică, dirijat de Riccardo Muti. Nabucco de Verdi este o operă atât muzicală, cât şi politică, evocând sclavia evreilor din Babilon. În Italia, aria Va pensiero este simbolul dorinţei de libertate a poporului, care în anii 1840 – epoca în care a fost compusă opera – asuprit fiind de Imperiul Habsburgic avea să lupte până la crearea Italiei unite.
Înainte de reprezentaţie, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scenă rostind un discurs în care a denunţat reducerea de către guvern a bugetului alocat culturii, în condiţiile în care Alemanno este membru al partidului aflat la putere şi fost ministru al lui Berlusconi. Această intervenţie politică, într-un moment cultural cu mare încărcătură simbolică pentru Italia, avea să producă un efect neaşteptat, mai ales că Silvio Berlusconi în persoană asista la reprezentaţie.
Riccardo Muti, dirijorul, a povestit cum a decurs seara: “De la bun început, publicul a ovaţionat îndelung. Apoi am început să cântăm. Totul se desfăşura foarte bine, dar când am ajuns la faimoasa arie Va Pensiero am simţit imediat că atmosfera în public devine încordată… În momentul când oamenii au realizat că aria Va Pensiero era pe cale să înceapă, tăcerea a căpătat o încărcătură de veritabilă fervoare. Puteai să simţi reacţia viscerală a publicului la auzul lamentaţiei sclavilor care cântau «Oh, patria mea, atât de frumoasă, şi pierdută !». Când Corul se apropia de sfârşit, în public deja se striga: «Bis!» Publicul se pornise să strige «Trăiască Italia!» şi «Trăiască Verdi!» Spectatorii care ocupau locurile de sus aruncau hârtii pe care erau scrise mesaje patriotice…”
Deşi o mai făcuse o dată la Scala din Milano în 1986, Muti a ezitat să acorde bis pentru Va pensiero, considerând că o operă trebuie să curgă de la început până la sfârşit. Dar sentimentul patriotic al publicului se trezise deja. Cu un gest teatral, dirijorul s-a întors cu faţa spre public şi spre Berlusconi şi iată ce-a urmat:

După ce strigătele de “bis” pentru Va Pensiero s-au stins, cineva din public a strigat: ”Viaţă lungă Italiei!” Riccardo Muti a rostit: “Da, cu asta sunt de acord, Viaţă lungă Italiei! [aplauze] Nu mai am 30 de ani şi mi-am trăit viaţa, dar ca italian care a călătorit mult prin lume mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că mă supun cererii voastre de bis pentru Va Pensiero. N-o fac numai din emoţia patriotică pe care o resimt, ci pentru că astă seară, în timp ce dirijam corul care cânta Oh, ţara mea, frumoasă şi pierdută, m-am gândit că dacă vom continua aşa, vom ucide cultura pe care s-a clădit istoria Italiei. Şi într-un astfel de caz, patria noastră ar fi cu adevărat frumoasă şi pierdută. [Aplauze furtunoase, inclusiv ale artiştilor de pe scenă] De când domneşte aici un climat italian, eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Acum aş vrea… ar trebui să dăm un sens acestei arii. Întrucât ne aflăm în casa noastră, în teatrul capitalei, cu un cor care a cântat magnific, şi care e acompaniat magnific, dacă vreţi cu adevărat, vă propun să vă alăturaţi nouă pentru a cânta cu toţii împreună.”
Şi a invitat publicul să cânte cu Corul Sclavilor. “Am văzut cum grupuri de oameni se ridică în picioare. Toată Opera din Roma s-a ridicat. Şi Corul, de asemeni, s-a ridicat. A fost un moment magic la Operă.” Seara respectivă a fost nu numai o reprezentaţie cu Nabucco, ci deopotrivă o declaraţie a teatrului capitalei adresată politicienilor.

http://www.youtube.com/embed/G_gmtO6JnRs

Italia mai are o şansă atâta timp cât artişti cu conştiinţă, precum Ricardo Mutti, vorbesc răspicat, iar italienii reacţionează.

În România letargia e maximă, nimic nu-l mai mişcă pe românul ascuns în sinele său. Şi nici artiştii nu ridică glasul peste corul intelectualilor obedienţi. Tăcere complice şi vinovată.

Cosmin Alexandru | Alianţa “da”-urilor

Am citit acum cateva minute un articol foarte interesant, despre o persoana care ne-ar fi de mare ajutor in aceste vremuri dambovitene…

Va recomand cu caldura sa deschideti acest link, sa citi si voi articolul si apoi sa-l comentati.

Cosmin Alexandru | Alianţa “da”-urilor.

 

Cum au aparut blocurile? (sau “Nimic nou sub soare…”)

Un articol publicat pe BICAU, care dovedeste cat de mult a “evoluat” civilizatia in ultimele cateva mii de ani. Atentie la nivelul de dotare edilitara a blocurilor antice…

Ne mai putem imagina, astazi, vreo aglomeratie urbana din care sa lipseaca blocurile? Geometria si aspectul monoton, unitar, al cladirilor in serie, inghesuite una langa alta in cartiere, fie ele vechi sau moderne, sunt considerate astazi “raul necesar” al oraselor. Dar de ce si cum a aparut acest concept de locuinta comuna? Si va ramane blocul o solutie de viitor pentru dezvoltarea urbana sau e un concept care trebuie schimbat? Scurt istoric Desi istoria pune pe seama lui Le Corbusier inventarea “unitatii de locuit”, inca din antichitate au existat diverse forme de constructie destinate locuirii in comun, cu scari interioare, intre paliere, care ne pot duce cu gandul la blocuri. In Roma antica si in alte cateva orase-cetate ale Imperiului existau asa-numitele “insulae”, care aveau in general sase-sapte (dar uneori si peste zece) etaje, cu scari despre care dovezile arheologice arata ca puteau depasi chiar 200 de trepte. Astfel de cladiri erau alimentate cu apa, aveau sisteme de evacuare a reziduurilor menajere si puteau adaposti 40-50 de persoane. Din pricina structurii slabe insa si a faptului ca aceste cladiri se prabuseau usor, pe vremea lui Augustus (30 i.C. – 14 d.C.) s-a stabilit ca aceste insulae sa nu depaseasca o inaltime maxima de 20 m. Incaperile de la parter si de la etajele inferioare erau adesea destinate familiilor instarite, magazinelor sau localurilor (un fel de bucatarii comune, pentru ca erau singurele spatii in care era voie cu foc deschis – insa romanii nu gateau la comun, ci isi cumparau, practic, mancarea gatita aici, exact ca la un fast food). Spatiile de la etaj erau destinate celor din clasele inferioare, pentru ca accesul la ele era mai dificil si prin urmare erau mai ieftin de inchiriat. Ulterior, istoria mentioneaza existenta unor cladiri rezidentiale inalte, in care puteau locui cateva sute de persoane, si in tarile arabe, in jurul secolului 10. In secolul 11 in Nasir Khusraw existau unitati locuibile care puteau avea chiar si 14 caturi si pe al caror acoperis erau amenajate gradini (alimentate inclusiv cu apa). Primele sisteme de asigurare a apei la etajele superioare au aparut, de fapt, tot in acest perimetru geografic, principiul capilaritatii apei fiind descoperit chiar de acum 5000 de ani si folosit in cele mai timpurii cetati de pe malurile Eufratului si Tigrului. Romanii l-au perfectionat mai apoi, pentru a-si alimenta orasele cu apa adusa de la mari distante, inventand rezervoarele si apeductele. Blocurile in perioada moderna Ideea de bloc asa cum il stim astazi a luat insa nastere in perioada celor doua razboaie mondiale si a fost implementata pe scara larga dupa terminarea lor, ca raspuns la o necesitate importanta pe vremea aceea: orasele distruse de bombardamente trebuiau refacute rapid. Astfel s-a dat in fine importanta unei teorii pe care celebrul arhitect, designer si urbanist Le Corbusier o promova deja de ceva timp prin studiile si articolele sale, dar care nu isi gasise suficienti adepti pentru a fi pusa in practica. Teoria acestuia ca orasul viitorului va fi dezvoltat pe verticala era sprijinita de o serie de planuri urbanistice realizate in cele mai mici detalii: blocul, denumit de el “unitate de locuit”, era solutia ideala pentru zonele urbane aglomerate. Le Corbusier avea viziunea unor orase perfect functionale, cu structuri geometrice, ale caror “unitati de locuit” erau gandite utilitar, cu apartamente largi (identice, pentru a se economisi materialul de constructie), cu exterioare din otel si sticla, ridicate pe piloni de beton, inconjurate de parcuri si deservite de institutii la care accesul sa se faca rapid si usor. Primul “prototip” de unitate de locuit realizata dupa planurile lui Le Corbusier a fost ridicat la Marsilia, la inceputul anilor 1920, si avea peste 300 de apartamente, dispuse pe 12 etaje; la parterul ei erau prevazute spatii pentru magazine, un dispensar, insitutii de invatamant si o sala de sport, iar deasupra – o terasa gradina. Constructia a devenit imediat populara, mai ales pentru ca era accesibila familiilor cu venituri medii. Dar, desi modelul locativ ii apartine lui Le Corbusier, aceasta prima cladire a fost creata, cel mai probabil, dupa inspiratia pe care i-au dat-o elvetianului vizitele in Uniunea Sovietica si studierea complexului Narkomfin, care tocmai se construia dupa planurile unor alti arhitecti, Moisei Ginzburg si Ignati Milnis. In aceeasi perioada si sub impulsul acelorasi nevoi economice de dupa razboi (probabil si ca urmare a viziunilor arhitecturale mult vehiculate in acea perioada dintr-un capat in altul al lumii), Narkomfin fusese conceput ca un ansamblu de patru cladiri: un bloc de locuinte (cu cinci etaje si apartamente de doua si trei camere), o scoala, o gradinita si un bloc de servicii. Complexul Narkomfin a fost finalizat mult dupa “unitatea de locuit” a lui Le Corbusier, abia in anul 1932, si nu a avut succesul scontat: stilul de viata la comun, cu spatii mici si chicinete in loc de bucatarii, nu a fost agreat de locatari, care au parasit in curand cladirea. Totusi in Uniunea Sovietica ideea unui nou model de locuire abia incepuse si a putut fi implementata gratie ideologiei si metodelor bine puse la punct de controlare a maselor. Problematica organizarii “stiintifice” a vietii ii preocupa pe socialistii rusi, care, dupa abolirea proprietatii private, in 1918, au dorit sa gaseasca noi metode de locuire si de comasare a fortei de lucru in acelasi perimetru. In stransa legatura si cu revolutia industriala, dar si gratie materialelor de constructie care permiteau productiile de serie, noul model de locuire avea sa se raspandeasca rapid in Europa si de aici in alte tari ale lumii. Dar felul in care a fost pus in practica sau cum a evoluat in functie de fiecare spatiu geografic si cultural in parte, a dus la diferente majore si la o evolutie total diferita a blocului de locuinte: de la zgarie-norii americani, pana la blocurile comuniste din tara noastra, de la cladirile cu terase si gradini suspendate ale Germaniei, pana la constructiile de-a dreptul alienante ale Chinei de azi. Un interesant proiect despre modul in care se poate realiza o unitate de locuit care sa fie atenta mai ales la nevoile individului il reprezinta “Habitat 67″, un complex de locuinte modulare din Montreal, al carui design a fost creat de arhitectul Moshe Safdie. Creat initial pentru a oferi locuinte la costuri rezonabile care sa asigure toate nevoile individuale la fel ca o locuinta pe pamant, eliminand la maxim disconfortul traiului in comun, complexul are cinci subansambluri ce cuprind 158 de apartamente (care beneficiaza fiecare de spatii generoase, de cate o gradina personala si un solarium, pe terasa aferenta, dar si de deschidere pe trei laturi, cu vedere catre panorama orasului sau a fluviului). Cu un design deosebit, desfasurat pe putine etaje si propunandu-si sa elimine “densitatea pe inaltime a populatiei”, Habitat 67 a devenit in cele din urma unul dintre cele mai scumpe complexe de locuinte din lume, din pricina costurilor de constructie si intretinere. Avantaje economice ale blocului Structurile inalte au pus, in timp, multe probleme constructorilor, ridicand numeroase provocari din punct de vedere structural sau geodezic, mai ales daca se dorea, de pilda, realizarea lor in zone cu activitate seismica ridicata sau in zone de coasta, cu panza freatica aproape de suprafata. De asemenea, evacuarea reziduurilor menajere, asigurarea alimentarii cu apa, evacuarea si interventia in caz de incendiu sau accesul mai usor la etajele superioare au fost probleme ce au trebuit rezolvate in timp. Cu toate aceste provocari, blocul a rezistat ca idee, date fiind avantajele nenumarate si importante pe care “unitatea de locuit” le aducea din punct de vedere economic: • economisirea maxima a terenului de constructie: pe o suprafata limitata putea locui un numar foarte mare de familii, ce asigurau atat mana de lucru, cat si populatia necesara ca sa intretina societatea de consum. • economia foarte mare de materiale de constructie, datorata utilizarii de materiale prefabricate, in serie. • posibilitatea de a se construi mult si in scurt timp, pe care a permis-o si standardizarea tehnologica. Reversul medaliei Dezavantajele acestui tip de locuire, legate mai degraba de considerente sociologice, nu au avut, insa, suficienta importanta in acea perioada pentru a atrage atentia cuiva. Preocupati de refacerea rapida a oraselor, provocati de ceea ce aveau de rezolvat pentru buna functionare a acestui sistem, urbanistii, arhitectii si inginerii implicati in constructii au facut tot posibilul pentru dezvoltarea structurilor in sine. Blocul, sau mai bine zis unitatea de locuit ramane o inventie care s-a dovedit utila la vremea ei. Si care si astazi este o solutie pe termen mediu pentru rezolvarea necesitatilor de locuire in orasele aglomerate, in zonele industriale sau in cazul populatiei cu venituri mici. Sau cu venituri medii, cu conditia ca blocurile sa fie mereu “reinventate”. Dupa aproape 100 de ani de la construirea primei unitati de locuit, se pot vedea deja si problemele tehnice: durata de viata a unui bloc este limitata, nu doar din pricina riscurilor seismice, ci si data fiind uzura, invechirea sistemelor de canalizare, a instalatiilor si a materialelor de constructie. In plus, evolutia materialelor de constructie si finisaj, inventarea a noi tipuri de termoizolatie si hidroizolatie, impreuna cu cresterea interesului pentru economia de energie la nivel global au dus la cu totul alte necesitati de trai. Daca reabilitarea cladirilor vechi e posibila si chiar se face in tarile bogate ale lumii, in Romania acesta ramane un deziderat inca greu de pus in aplicare. Iar aceasta din pricina nu neaparat a banilor (asa cum se poate crede), ci in special din cauza administratiei proaste a blocurilor si a perceperii lor ca o colectie de unitati separate de locuit. La noi in tara, proprietarii de apartamente in blocurile vechi alcatuiesc o comunitate eterogena, cu posibilitati materiale din cele mai diferite, cu nivel cultural si asteptari diferite: ei isi ingrijesc propriile locuinte dupa cum cred de cuviinta sau dupa puteri, dar adesea nu sunt responsabilizati fata de bunurile “comune”. Scara blocului, lifturile, subsolul, acoperisul, instalatiile comune, terenul din jurul blocului (pe care adesea sunt aruncate de la geam diverse gunoaie) sunt percepute ca parti ale imobilului care ar trebui sa intre in grija unei entitati nedefinite (…statul, primaria, administratorul etc.) De asemenea, dat fiind dreptul la proprietate si intelegerea lui in cele mai diverse moduri, lucrarile de reabilitare a interioarelor, de daramarea peretilor din apartamente etc. sunt factori greu de controlat. E vorba de o situatie cu implicatii atat legislative, cat si culturale, psihologic determinata de perioada comunista si inca greu de schimbat in constiinta publica. Alternative inspirate din alte culturi Constructiile noi nu le par nici ele mai sigure celor care vor sa-si cumpere un apartament. Reticenti fata de modul de construire (romanii inca nu au incredere in blocurile noi, pe care le considera facute “prea repede” si cu economie de materiale), putini aleg sa devina proprietari de apartamente, desi  acestea le ofera avantajul unor finisaje moderne, a unor spatii mai mari, ergonomice sau posibilitatea mutarii in zone “verzi” de care au atata nevoie. Chiriasii par mai dispusi, insa, sa accepte traiul in comun, la bloc. Dupa modelul american, s-a incercat si la noi la sistemul prin care proprietarul unei intregi cladiri poate inchiria apartamentele din acesta. Destinate in general familiilor cu venituri medii si mari, aceste tipuri de blocuri au avantajul unei administrari unitare. In Occident, astfel de cladiri sunt in general gandite cu diverse functionalitati adiacente: de la parcarea pe doua trei niveluri de la subsolul blocului, pana la gradinile suspendate de pe terase, sau pana la adaugarea a diverse tipuri de spatii de uz comun. In cazul Romaniei, mai ales in Bucuresti si in orasele mari, exista deja numeroase cladiri noi sau cartiere rezidentiale, la marginea oraselor, concepute dupa acest principiu. Fie ca devin proprietari sau doar chiriasi ai unor apartamente in astfel de constructii, cei care adopta acest stil de locuire au din ce in ce mai mult constiinta ca blocul repezinta insa doar pasul necesar care trebuie facut pana la ceva mai bun: pana la momentul in care isi vor permite sa locuiasca intr-o casa pe pamant. Urbanistic, pe plan national, blocurile cenusii, parca trase la xerox, pun probleme nu doar de estetica, ci si de administrare: departe de a fi usor de controlat, asa cum visa Le Corbusier, sub impactul trecerii la proprietatea privata, cartierele de blocuri se dovedesc aglomeratii ce depasesc posibilitatile de administrare ale primariilor. De asemenea, aglomeratiile de blocuri sunt mari consumatoare de energie si resurse sau generatoare de deseuri. Se pot pune la socoteala si dezavantajele de ordin social: infractionalitatea in crestere, stresul si depresiile create de spatiile la comun, nepersonalizate sau prea mici etc. Va ramane blocul o solutie de viitor? In societatile avansate socio-economic si cu mentalitati liberale, numarand-o aici si pe a noastra, oamenii au asteptari care fac ca blocul sa devina deja un concept discutabil, cu toata functionalitatea lui: majoritatea populatiei isi doreste, macar la nivel subconstient, sa scape de “betoane”, de problemele pe care le creeaza inerent vecinatatile prea stranse si vede locuitul intr-un apartament ca pe o solutie de compromis, pentru o perioada a vietii. Dificultatile financiare nu sunt nici pentru cei mai saraci vazute ca un blocaj in fata visului de a trai in zone verzi, intr-o casa pe pamant. Chiar si populatia cu venituri mici isi cauta alternative: in Romania, se inregistreaza un interesant procent de oameni cu nivel scazut de trai care aleg sa locuiasca in localitati mai mici, comune, sate, revenind la locuintele pe pamant si la natura, conform unui studiu GfK. Pus pe seama lipsurilor economice, acest “trend” are insa implicatii culturale mai profunde. Tendinta generala, in crestere, pentru un stil de viata ecologic si mai putin stresant, se poate estima mai bine urmarindu-se evolutia in alte tari, mai avansate, a metodelor de locuire. Pentru marile aglomeratii urbane, blocul si dezvoltarea pe verticala ramane solutia in special in zonele centrale, unde economia de teren, de materiale, laolalta cu nevoia de comasare in acelasi perimetru a institutiilor sunt in continuare cei mai importanti factori. Dar oricat de mult s-ar dori expansiunea “spre cer” a constructiilor si oricat de mare ar fi evolutia tehnica, extinderea pe orizontala se regaseste, treptat, ca o solutie care pune mai putine probleme structurale, socio-economice, de dezvoltare durabila. Cele mai multe metropole ating o limita pe inaltime, apoi se extind pe orizontala, uneori ingloband orasele inconjuratoare, considerate orase satelit, cu unitati administrative de sine statatoare. Iar terenul cuprins intre acestea devine si el locuibil si administrabil. In noile arii urbane se constuiesc astazi cartiere de case sau cel mult blocuri cu putine niveluri, mai usor de ridicat, mai usor de intretinut si mai adecvate asteptarilor psihologice ale populatiei. Autor: Alina Miron

Pestera Piatra Altarului

Astazi am primit de la un prieten un mail cu o prezentare a unui loc de exceptie din Romania.
Iata textul original si imaginile care il insotesc:

Care e cea mai frumoasa pestera din Romania?

Mai tot romanul, cat de cat avizat, ar raspunde la aceasta intrebare: “Pestera Ursilor”.

Gresit. Sunt cativa initiati care cunosc raspunsul corect: “Pestera Piatra Altarului”.

Aflata in Muntii Bihorului, Piatra Altarului este inchisa si, cel putin deocamdata, asa va ramane pentru turisti. Fotografii cu aceasta minune a naturii au fost expuse insa la sediul Organizatiilor Natiunilor Unite de la New York. De asemenea, imagini din Piatra Altarului au fost cuprinse intr-unul din celebrele documentare ale lui Jaques Yves Costeau.

Unii speologi care au vizitat-o spun ca ar fi printre cele mai frumoase 3 pesteri ale Europei. Altii afirma ca e cea mai frumoasa. Nu degeaba, cei care o ingrijesc au ferecat-o cu trei porti de fier si vorbesc despre ea ca despre un loc paradisiac.

Situata intr-un cadru greu accesibil, dominat de Platoul Padisului si de impresionantele fenomene carstice dintre Cetatile Ponorului si Cetatile Radesii, Piatra Altarului a fost descoperita din intamplare, in 1984, de un clujean, Daniel Carlugea.
Totul s-a intamplat in timpul unei tabere de 1 Mai organizata la Ponor de Clubul de Speologie Politehnica. Carlugea avea atunci 23 de ani si era student la Mecanica si proaspat membru al clubului de speologie.

“Clubul incepuse atunci o cercetare oarecum revolutionara. Am luat hartile geologice ale zonei, le-am suprapus peste ceea ce stiam noi si am cautat locurile unde se aflau faliile majore, care indica prezenta pesterilor”, povesteste Carlugea. Aceasta metodologie era folosita numai de cercetatorii profesionisti. “Descoperirea a fost insa un noroc. Am avut bafta”, recunoaste el.

De vazut, de meditat….

Mesaj despre Romania

Astazi am primit aceasta prezentare, de la un prieten care imi trimite mereu lucruri foarte interesante.
Va impartasesc si voua acest slide, cu rugamintea de a-l privi si, mai ales, de a medita asupra lui.

Despre cultura “omului zilelor noastre”

LECTURI INTENSIVE

Astazi am primit un mail cu o “perla” de la un prieten, pe care nu pot sa nu o postez pe acest blog.
Dupa un prim moment de amuzament, nu m-am putut opri sa fac o analogie intre aceasta perla si ce se intampla astazi cu modul in care este cunoscuta si asimilata “marea cultura”, in special la nivelul tinerilor de varsta scolara, dar nu numai…
Am remarcat in librarii, mai ales in ultimii cativa ani, reaparitia unor titluri celebre, carti care mi-au marcat inceputurile formarii mele ca om, imi place sa cred, cu o cultura generala cel putin satisfacatoare.
Ce m-a frapat, la prima vedere, la aceste carti a fost, in primul rand, dimensiunea lor.
La intoarcerea acasa am verificat in biblioteca si am descoperit un paradox – carti de baza ale culturii universale, de 400-500 de pagini in versiunile cunoscute de mine, au ajuns sa aiba, in versiunea de pe taraba, abia 100-150 pagini sau chiar mai putin, chiar daca sunt tiparite cu un caracter destul de mic de litera…
Am citit, de curiozitate, una dintre ele (nu dau nume, din respect pentru cartea originala) si am constatat ca este, in cel mai bun caz, un rezumat a ceea ce stiam eu ca ar trebui sa se afle intre coperti…
Acest lucru mi-a adus aminte ca si acum niste ani, pe vremea cand am descoperit marea literatura universala, am vazut, din fericire – zic eu – doar in lumea “civilizata”, acelasi gen de cartulii-rezumat, care coexistau cu lucrarile originale.
Din pacate, pornind de la acest fapt, nu pot sa nu observ, cu foarte mare ingrijorare, ca fenomenul cartilor-rezumat, al referatelor-rezumat sau al rezumatelor-rezumatului ia o amploare tot mai mare exact acolo unde este cel mai nociv – in invatamantul primar si gimnazial, unde elevii, cu “binecuvantarea” mai mult sau mai putin tacita a profesorilor, si-au facut un obicei din a “citi” putinele carti de referinta care se mai gasesc in programele scolare de pe tot soiul de site-uri care distribuie rezumatele acestor lucrari, in timp ce cartile complete, tiparite, stau prafuite in biblioteci, neatinse de nimeni, de ani buni (in casele in care mai exista biblioteci…).
In aceste conditii, cred ca nu mai trebui sa ne mire ce se intampla la tot pasul in jurul nostru.
Dupa o socoteala calendaristica simpla, este usor de constatat ca cei care au citit cartile “de capatai” ale literaturii universale in versiunile lor complete sunt pe cale de disparitie, in acest moment fiind “pe piata” cel putin 2-3 generatii de “cititori de rezumate”.
Asa ca sa nu ne mai mire, din pacate, proliferarea fara precedent a subculturii si a incompetentei generalizate de care ne lovim astazi…

“Tot ceea ce putea fi inventat a fost inventat…?”

Am citit de curand un articol scris de dl. Remus Balan (co-fondator BizIQ.ro) despre o prezentare facuta in cadrul TED.com.
Cred cu toata convingerea ca este vorba despre o tehnologie care ne va influenta viata in mod decisiv in viitorul apropiat si, fiindca consider acest fapt ca fiind deosebit de important, va prezint mai jos intregul articol precum si link-ul catre prezentarea cu pricina:

“Ce urmează?

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

“Tot ceea ce putea fi inventat a fost inventat.”

Această afirmaţie îi este atribuită, se pare că pe nedrept, lui Charles H. Duell, U.S. Commissioner of Patents. Mai funny nu este cine a spus-o ci când: în 1899!!!
De atunci şi până astăzi s-au inventat câteva chestii…

Aceasta nu este singura afirmaţie stupidă pe tema invenţiilor.
Am ataşat un document cu câteva păreri interesante pe care, dacă vreţi să vă distraţi, îl găsiţi la acest link (http://www.biziq.ro/blog/wp-content/uploads/2010/06/Funny-Quotes.doc).

Întrebarea care îmi vine în cap citind afirmaţia de la început este: ce urmează?
Habar n-am! Dacă aş şti ar vorbi şi ar scrie alţii despre mine). Dar nu încetez să mă minunez de ce le dă unora prin cap.
De ceva vreme am devenit fan TED, o organizaţie nonprofit, care promovează idei de toate felurile.

TED (www.ted.com) organizează conferinţe unde indivizi cu idei îşi prezintă invenţiile, proiectele, realizările deosebite.
Au fost prezenţi şi în România, parcă anul trecut, dar nu am participat şi îmi pare rău.

Acum câteva zile un prieten bun mi-a adus aminte de un filmuleţ văzut pe TED şi care m-a lăsat paf.

Un tânăr indian, Pranav Mistry, prezintă în cadrul TED India câteva dispozitive care facilitează interacţiunea universului fizic cu cel informaţional.
El oferă o analiză detaliată a noilor sale invenţii numite Al Şaselea Simţ şi “laptop-ul” de hârtie.

Îndrumătorul proiectului, Patty Maes, susţine că un astfel de dispozitiv va costa cât un telefon mobil.

Fără comentarii suplimentare vă invit să urmăriţi două filme despre această invenţie şi să vă spuneţi părerea.”

Pentru cei care vor să vadă şi traducerea (inclusiv in limba romana) pot selecta limba din dreapta butonului Play.

http://www.ted.com/talks/view/id/481

http://www.ted.com/talks/view/id/685

Isi revine piata imobiliara? Topul argumentelor care sustin dezghetul

Sorina Negrila | 30 Aprilie 2010

Piata imobiliara din Romania a inceput incet, incet sa se dezghete, chiar daca 2010 ramane un an dificil, arata un studiu realizat de PricewaterhouseCoopers (PwC). Wall-Street a stat de vorba cu mai multi consultanti imobiliari si a trecut in revista cele mai importante argumente care sustin revenirea pietei.

Investitiile imobiliare au depasit 100 mil. euro

Volumul investitiilor imobiliare in Romania a fost de 108,34 milioane de euro in primul trimestru, fata de cinci milioane de euro in aceeasi perioada a anului trecut, arata un studiu al companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox.

Tranzactiile luate in calcul de DTZ Echinox au fost vanzarea retelei de magazine Plus, detinuta de grupul Tengelmann, catre germanii de la Lidl, valoarea tranzactiei fiind estimata la 80 milioane de euro. Cele peste 100 milioane de euro au mai venit din vanzarea locatiilor Auchan si Bricostore din Pitesti, tranzactie incheiata intre grupul Avrig 35, controlat de omul de afaceri Alexander Hergan, si fondul de investitii sud-african New Europe Property Investments (NEPI).

Alte doua tranzactii anuntate in primul trimestru au fost vanzarea unei cladiri de birouri, operatorul Cinema City platind 1,4 milioane de euro, si vanzarea unei participatii de 50% in cadrul centrului comercial Atrium Center Arad, pentru 6 milioane de euro.

Preturile apartamentelor dau semne de stabilizare

Primul trimestru al anului a adus scaderi de preturi aproape insesizabile pentru apartamentele din Bucuresti, aratau datele a trei portaluri imobiliare la inceputul lunii aprilie.

Preturile locuintelor din Capitala au scazut cu 0,2% in luna martie comparativ cu luna precedenta, ajungand la valoarea de 1.298 euro/mp, potrivit indicelui lansat de portalul imobiliare.ro. Fata de inceputul trimestrului, scaderea este de 1,3%, iar fata de aceeasi perioada a anului trecut, diferenta este de 12,1%.

La nivel national, valoarea inregistrata la sfarsitul primului trimestru, 1.211 euro/mp, este foarte apropiata de cea a lunii ianuarie, 1.213 euro/mp, insa fata de aceeasi perioada a anului trecut, cand agentiile imobiliare si dezvoltatorii cereau 1.323 euro/mp util, diferenta este de 8,5%, conform indicelui imobiliare.ro.

Companiile reiau inchirierile de birouri

Volumul inchirierilor de birouri din Bucuresti a crescut cu 20% in primul trimestru al anului comparativ cu aceeasi perioada din 2009, circa 63.000 mp fiind tranzactionati in primele trei luni, potrivit unui raport al companiei de consultanta imobiliara BNP Paribas Real Estate.
Printre cele mai mari tranzactii anuntate in acest au se numara divizia de asigurari de viata a grupului ING, care a inchiriat 4.000 mp de birouri in cadrul proiectului Amera Tower din Cluj-Napoca, Sanador -15.000 mp pe strada Sevastopol, in apropiere de Piata Victoriei si GarantiBank, care a inchiriat 4.300 mp in complexul Novo Park, din Pipera.

Alte companii care si-au anuntat mutarea sediului au fost: Manpower Romania, parte a grupului american Manpower Inc., agentia de publicitate Frank Group si o companie care nu a dorit sa isi faca public numele, parte a unui grup farmaceutic din Romania, potrivit consultantului imobiliar King Sturge, intermediarul tranzactiilor.

„Contractele de inchiriere au fost agreate pentru o perioada de trei ani, iar procesul de negociere a durat mai putin de doua luni. Remarcam totusi semne timide de revenire a pietei incepand cu luna ianuarie a acestui an”, declara recent Claudia Cetatoiu, consultant in cadrul departamentului de birouri al King Sturge.

Jucatorii din piata de consultanta vad afaceri in crestere

Colliers International, liderul pietei de consultanta imobiliara, potrivit rezultatelor financiare pentru anul 2008, estimeaza o crestere a cifrei de afaceri cu 25-50% in acest an, dupa ce in 2009 afacerile companiei “s-au aliniat la nivelul pietei de consultanta imobiliara”, situandu-se intre trei si cinci milioane de euro, potrivit lui Bogdan Georgescu (foto), presedintele companiei.

In prezent, Colliers International are o echipa de 65 de oameni, un numar scazut fata de maximul de 110 atins in 2008, insa aproape dublu fata de media numarului de angajati din celelalte companii de consultanta imobiliara.

Si DTZ Echinox se asteapta la venituri in crestere cu 15-20%, dupa ce a raportat pentru anul trecut o cifra de afaceri de aproape trei milioane de euro, in scadere cu aproximativ 50% fata de 2008.

“Daca o parte din tranzactiile la care lucram in acest moment se vor materializa, cresterea poate fi mult mai mare”, spunea recent Oana Iliescu, joint managing director al companiei DTZ Echinox.

Tranzactiile cu spatii industriale s-au triplat

Primul trimestru al anului a adus tranzactii cu spatii industriale de peste 30.000 mp, de trei ori mai mult fata de volumul tranzactiilor inregistrat in aceeasi perioada a anului, arata o analiza recenta a companiei de consultanta imobiliara CB Richard Ellis (CBRE).

„Evolutia pietei industriale romanesti in primele trei luni este una pozitiva, la fel cu cea a tarilor din Europa Centrala si de Est. Ne miscam inca incet, dar intr-un sens bun. Peste 30.000 mp au fost tranzactionati in primul trimestru in comparatie cu aceeasi perioada din 2009, cand s-au tranzactionat putin peste 10.000 mp”, spunea de curand Marian Orzu, managerul departamentului industrial al CBRE.

Cea mai mare pondere in piata tranzactiilor , 70%, au avut-o spatiile de distributie, in timp ce tranzactiile cu spatii de productie au avut o cota de 30% in primul trimestru, potrivit specialistului CBRE.

In ceea ce priveste chiriile spatiilor industriale din Bucuresti, in primul trimestru acestea au coborat pana la 4,15 euro/mp, in scadere cu 2,35% fata de trimestrul precedent si cu 11,70% fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Ce spun consultantii imobiliari

Romania, pe langa problemele organice intampinate in anul 2009, cu o contractie generalizata a consumului si lipsa cronica a finantarii, este inca in mod clar o piata “secundara” si aflata in faza de “copilarie” in cadrul mai larg european, motiv pentru care investitorii institutionali nu sunt prezenti in mod activ pe pozitii de achizitie, este de parere Radu Boitan (foto), director al companiei de consultanta imobiliara King Sturge

De asemenea, perceptia de risc si scumpirea majora a finantarii pana la “disparitia” ei fac orice tranzactie extrem de dificila pentru orice potential cumparator cu efecte imediate asupra pretului oferit de acestia.

De cealalta parte, atat vanzatorii cat si bancile nu accepta reducerea atat de drastica a preturilor, fiind capabili sa sustina proprietatile in continuare din fluxurile de inchiriere sau simplu sa caute solutii alternative vanzarii in pierdere, adauga Boitan

“Piata in 2010 da semne de consolidare la nivelul inchirierilor incepand cu sectorul birourilor, industrial si mult mai putin sectoarele de retail si rezidential, operatorii din piata avand deja strategii mai clare de criza, iar economia in general reluandu-si operarea pe fundamente mult mai realiste. In mare, evolutia viitoare depinde de atitudinea bancilor locale si evolutia Romaniei in cadrul mai larg al turbulentelor financiare, dar oricum exista semne de imbunatatire a sentimentului investitional in piata”, a mai spus seful King Sturge.

Cel mai dinamic sector in acest este cel de birouri, este de parere Cristian Ustinescu (foto), coordonatorul departamentului de investitii al companiei de consultanta imobiliara DTZ Echinox.

“De la inceputul anului, am inchiriat aproximativ 20 .000 mp de spatii de birouri in Bucuresti si in tara. Piata de inchirieri de birouri a crescut in Bucuresti cu 58,9%, fata de aceeasi perioada a anului trecut”, afirma Ustinescu.

In ceea ce priveste sectorul de retail, noi jucatori aparuti pe piata (n.r: Lidl) sau retaileri existenti, care au trecut peste puternicul recul din 2009, isi reiau acum planurile de dezvoltare. Cora, Auchan, Mr. Bricolage, Obi, Leroy Merlin au anuntat mari planuri de dezvoltare pentru anul in cursa, adauga consultatul.

“Chiriasi din domeniul retailului exercita presiuni asupra furnizorilor de logistica sa ii urmeze in tara. In acest sens, se observa o intensificare a activitatii logistice in zona de vest a tarii. De asemenea, in ceea ce priveste activitatea de investitii, s-au intensificat discutiile pentru noi achizitii. Marii investitori simt ca piata isi va reveni si vor sa prinda noul val al cresterilor, destul de timpuriu. Investitiile in domeniul rezidential si comercial se prevad a fi inchise in urmatorul trimestru”, a mai spus Cristian Ustinescu.