Despre cultura „omului zilelor noastre”

LECTURI INTENSIVE

Astazi am primit un mail cu o „perla” de la un prieten, pe care nu pot sa nu o postez pe acest blog.
Dupa un prim moment de amuzament, nu m-am putut opri sa fac o analogie intre aceasta perla si ce se intampla astazi cu modul in care este cunoscuta si asimilata „marea cultura”, in special la nivelul tinerilor de varsta scolara, dar nu numai…
Am remarcat in librarii, mai ales in ultimii cativa ani, reaparitia unor titluri celebre, carti care mi-au marcat inceputurile formarii mele ca om, imi place sa cred, cu o cultura generala cel putin satisfacatoare.
Ce m-a frapat, la prima vedere, la aceste carti a fost, in primul rand, dimensiunea lor.
La intoarcerea acasa am verificat in biblioteca si am descoperit un paradox – carti de baza ale culturii universale, de 400-500 de pagini in versiunile cunoscute de mine, au ajuns sa aiba, in versiunea de pe taraba, abia 100-150 pagini sau chiar mai putin, chiar daca sunt tiparite cu un caracter destul de mic de litera…
Am citit, de curiozitate, una dintre ele (nu dau nume, din respect pentru cartea originala) si am constatat ca este, in cel mai bun caz, un rezumat a ceea ce stiam eu ca ar trebui sa se afle intre coperti…
Acest lucru mi-a adus aminte ca si acum niste ani, pe vremea cand am descoperit marea literatura universala, am vazut, din fericire – zic eu – doar in lumea „civilizata”, acelasi gen de cartulii-rezumat, care coexistau cu lucrarile originale.
Din pacate, pornind de la acest fapt, nu pot sa nu observ, cu foarte mare ingrijorare, ca fenomenul cartilor-rezumat, al referatelor-rezumat sau al rezumatelor-rezumatului ia o amploare tot mai mare exact acolo unde este cel mai nociv – in invatamantul primar si gimnazial, unde elevii, cu „binecuvantarea” mai mult sau mai putin tacita a profesorilor, si-au facut un obicei din a „citi” putinele carti de referinta care se mai gasesc in programele scolare de pe tot soiul de site-uri care distribuie rezumatele acestor lucrari, in timp ce cartile complete, tiparite, stau prafuite in biblioteci, neatinse de nimeni, de ani buni (in casele in care mai exista biblioteci…).
In aceste conditii, cred ca nu mai trebui sa ne mire ce se intampla la tot pasul in jurul nostru.
Dupa o socoteala calendaristica simpla, este usor de constatat ca cei care au citit cartile „de capatai” ale literaturii universale in versiunile lor complete sunt pe cale de disparitie, in acest moment fiind „pe piata” cel putin 2-3 generatii de „cititori de rezumate”.
Asa ca sa nu ne mai mire, din pacate, proliferarea fara precedent a subculturii si a incompetentei generalizate de care ne lovim astazi…

Un gând despre &8222;Despre cultura „omului zilelor noastre”&8221;

  1. Problema descrisă e universală.Pregătirea elevilor dar şi a studenţilor este mediocră.Pe lângă lectura superficială viitorului specialist nu i se inoculează necesitatea perfecţionării permanente. Din lipsă de cultură ei nu mai pot compătimi, iubi, ajuta pe cei mai slabi.Educaţia şi cultura generală e pe „patul de moarte”.Ce ne facem?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s